Programul Târgului Naţional de Turism Rural Albac 2013

PROGRAMUL

TÂRGULUI NAŢIONAL DE TURISM RURAL

ALBAC 2013, ediţia a IX-a

7-8 septembrie 2013

 VINERI, 6 SEPTEMBRIE 2013

15.00 Concurs de pescuit “Cupa Aventuri în Apuseni” – manşa I

SÂMBĂTĂ, 7 SEPTEMBRIE 2013
09.00 Concurs de pescuit “Cupa Aventuri în Apuseni” – manşa a II-a
09.00 Ceremonialul de dezvelire a busturilor “Eroilor Neamului – Horea, Cloşca şi Crişan”
10.00 Deschiderea oficială a Târgului de Turism Rural Albac, ed. a IX-a, Vizitarea stand-urilor 11.30 Vernisajul expoziţiei Taberei Naţionale de Pictură, ed. a III-a
14.00 Seminarii
14.00 Concurs gastronomic
15.00 Concurs de pescuit “Cupa Aventuri în Apuseni” – manşa a III-a
16.00 Vizită la pensiuni
22.00 Spectacol pentru tineret. Foc de tabără şi artificii.

DUMINICĂ, 8 SEPTEMBRIE 2013
08.00 Concurs de pescuit “Cupa Aventuri în Apuseni” – manşa a IV-a
13.00 Festivitatea de premiere a concursului gastronomic
13.30 Festivitatea de premiere a concursului de pescuit
14.30 Spectacol folcloric

Cetatea de la Grohaş... cu surprize

Pentru cei din Trâmpoiele nu e un secret că există o cetate la Grohaş, denumită cetatea de la Mărul Roşu. S-a speculat că e o cetate turcească, existând şi o legendă în acest sens, istorisită de neobositul Achim Emilian celor de la Formula AS:

"Spre miazănoapte îmi arată o spinare bombată, înaltă şi rotundă de munte, numită cum nu se poate mai potrivit: "Mărul Roşu". Din cele mai vechi vremuri până azi, almăşenii cred ca muntele asta e pe dinăuntru gol. Şi că în pântecul mărului acela gigantic de stâncă se afla o întreagă cetate turceasca plină de comori, între care şi un viţel de aur, dar toate sunt închise în adâncuri cu mare blestem. Mulţi căutători de aur au încercat să scormonească muntele asta, dar cu toţii au fost loviţi de tainica vrajă, fiind purtaţi de duhuri turbate prin râpi adânci, rătăciţi prin pâraie, desişuri sau pierzandu-şi minţile.
Până aici ar părea poveste. Emilian Achim are însă declaraţia acelui bătrân almăşan, a lui baciu Ionuţ care, întorcându-se de pe frontul întâiului război mondial, a fost întrebat de o cătană turcească "Că de unde este?". El a răspuns că din Ardeal, din Munţii Apuseni. "Da, dar de unde?", l-a întrebat iarăşi turcul, şi baciu Ionuţ i-a spus că din Almaşu Mare. Atunci militarul turc s-a îngălbenit la faţă, a oftat lung şi i-a zis ceea ce moţul ştia deja: că acolo, în Muntele Mărul Roşu, zis Grohaş, e zăvorâtă o cetate turcească, având în ea o mare comoara şi un viţel de aur. Şi că să se păzească. Emilian Achim a cunoscut el însuşi pe mulţi localnici care au păţit-o doar când se apropiau cu gânduri prădalnice de culmea aceea, pe alţii care au văzut acolo aurul arzând, nu mai departe cei din familia Hendrea - trăiesc şi azi -, care în noaptea de Înviere au văzut întreg muntele luminând în întuneric. Apoi, legenda poate fi verificată doar lovind pământul cu piciorul: "Nu-i minciună, duceţi-vă şi vedeţi: oriunde în vârful muntelui baţi puternic cu piciorul în pământ, sună a gol!...". Şi nu în ultimul rând, un lucru dă crezare legendei lui Achim-tatăl. Deşi se ştie că muntele Mărul Roşu e straşnic de bogat în aur, acolo nu s-au făcut lucrări de minerit şi nici cercetări niciodată, absolut deloc. Nici inginerii lui Ceauşescu n-au cutezat să înfrunte muntele ăsta."

Acum, ca să ne înţelegem, Grohaşul e cam la aceeaşi distanţă de comuna Almaşu Mare ca şi de Trâmpoiele. În fiecare legendă este şi un sâmbure de adevăr.

Aşa că am purces către Grohaş, după câteva discuţii cu localnicii din Trâmpoiele, să găsesc cetatea. Evident că nu mă aşteptam la ziduri. Şi am găsit-o. Un pătrat de 35 de 35 de metri, mărginită de un val de pământ cu grosimea de 2 metri şi ceva. 

Ce m-a frapat a fost modul de construire (val de pământ exterior), amplasarea ei  (nu în vârf, ci la poalele muntelui, la intersecţie de drumuri) şi faptul că e pătrată (nu e o caracteristică a fortificaţiilor medievale). Aşa că am apelat la un specialist, un prieten de la muzeul din Alba Iulia.

Aşa cum mă aşteptam, fortificaţia datează din perioada romană. Un turn de observaţie. Dar de care?

"Pe baza coraborării surselor scrise cu rezultatele cercetării arheologice se pot identifica

totuşi următoarele tipuri distincte de fortificații minore, separate în general de mărimea suprafeței fortificate:

1. Turnuri (cf. turris/pyrgos/phrourion) – Este tipul de fortificație cu dimensiunile cele mai reduse (o medie de 5 x 5 m, dar începând de la c. 3 x 3 m până la 10 x 10 m).

2. Fortificații de tip burgus (cf. burgus/pyrgos/centenarium) – pot fi considerate „turnurile” cu dimensiuni mai mari de 10 x 10 m, care permiteau de altfel o locuire ceva mai serioasă la interior.

3. Fortificații de tip quadriburgium (cf. tetrapyrgion / quadriburgium / praesidium / centenarium / castra / castellum / phrourion) – pe lângă planul clasic, formă rectangulară cu cele patru turnuri de colț, există o serie întreagă de variante (cu turnuri intermediare, cu turnuri care flanchează poarta, deviate de la planul rectangular) şi o certă evoluție în timp. Suprafața unei asemenea fortificații variază între 0,05 – 0,40 ha, la fel cu rare excepții sub şi peste acest nivel.

4. Fortificații de tip castellum minor (cf. praesidium / centenarium / castra / castellum /phrourion): Această categorie este specifică epocii romane timpurii, fiind destinate îndeosebi trupelor de numeri, însă în perioada târzie se pot întâlni diverse forme de fortificații de plan rectangular sau poligonal, care sunt utilizate cu predilecție în scop militar. Am considerat că în această categorie trebuie plasate toate fortificațiile cu o suprafață mai mare de 0,40 ha până către limita de 1 ha considerată ca desemnând o fortificație minoră."

Este destul de clar că rolul acestui turn, aşezat atât de aproape de o zonă plină de exploatări miniere, este unul de supraveghere, de a asigura securitatea zonei respective.

Ce e cu adevărat, vom afla doar după o cercetare arheologică, care dacă totul merge bine, o vom face anul acesta. Revenim cu amănunte.

Ar fi putut arăta aşa.

 Sursa foto aici.

Trasee turistice marcate în zona Zlatna

Având în vedere că oraşul Zlatna este situat între Munţii Metaliferi şi Munţii Trascău, vă prezentăm traseele turistice marcate care pornesc din oraşul nostru şi se îndreaptă către obiective turistice din cele două masive.

Munţii Metaliferi:

1. Zlatna – Cheile Cibului- Ardeu -Cheile Măzii ( Madei)
Marcaj; cruce roşie Durata: 7- 8 ore
Caracteristici: traseu de atât de culme cât şi de vale, trece prin sau prin aproprierea tuturor cheilor din bazinul Văii Geoagiu

Traseul pleacă din Zlatna, de lângă podul din centrul oraşului, unde este amplasat un indicator, apoi trece Valea Ampoiului şi urcă pe Pârâul Roşu, pe un drum de care până la un stâlp de funicular, apoi pe o potecă. După apx. 45 min ieşim într-o poiană, locul se numeşte Dumbrava. Urmăm cei 3 stâlpi indicatori montaţi în poiană cu menţiunea că traseul continuă prin dreapta Vf. Jidovu, care se vede în faţă având forma unui con de vulcan. Urcuşul se accentuează până ieşim în culme, apoi traseul coboară uşor, printre păduri şi poieni , pe lângă o stână, în satul Cib. Din centrul satului Cib, marcajul continuă spre dreapta, pe DJ 705 Almaşu Mare – Bozeş, intersectând marcajul punct roşu ( Plai – Băcâia – traseu care poate fi străbătut cu maşina ). După aproximativ 3 ore ajungem în Cheile Cibului. înainte de pescăria pădurarului din chei, marcajele se despart, crucea roşie continuă în dreapta şi trece apa Cibului, merge pe un drum neasfaltat. După 5min. , vizavi de fosta carieră, se află locul de campare amenajat în decursul a 3 ani de ATE TRASCĂU CORP unde se poate face popas. În imediata apropriere, pe peretele estic, sunt echipate trasee de alpinism. De asemenea se poate opta pentru o baie în apa Cibului.

Traseul continuă pe drum, apoi coboară uşor spre dreapta prin grădini şi intră în pădure continuând printre stâncării. Această porţiune este periculoasă, trecerea se va face cu atenţie. De asemenea având în vedere numărul de vipere cu corn din zonă se va da o deosebită atenţie locului de sprijin cu mâinile sau picioarele. Un minunat loc de belvedere este aici, se văd Cheile Băcâiei, Bozeşul, staţiunea Geoagiu. Coborâm nişte scări vechi de zeci de ani, apoi traseul continuă pe potecă prin pădure şi prin bogata vegetaţie. Ajungem după o oră în culmea ce separă valea Cibului de valea Glodului, o traversăm şi apoi coborâm şerpuit până în satul Ardeu.
Traseul nostru coboară pe drumul asfaltat ce leagă satul Ardeu de Bozeş (DJ 705 Almaşu Mare – Geoagiu) încă 15 min., apoi trece apa în dreapta şi urcă pieptiş dealul. De sus în culme se vede satul Mada şi intrarea în chei. Marcajul continuă până în sat pe un drum de care. În viitor se intenţionează a-l prelungi până în staţiunea Geoagiu.

2. Cheile Cibului –Cheile Glodului- Izvorul Tămăduirii –Ardeu

Marcaj; triunghi roşu Durata: 3 ore
Caracteristici: traseu de atât de culme cât şi de vale

          Traseul pleacă la zece minute de intrarea din amonte de Cheile Cibului, urcă pe un drum de cale, apoi pe coama dealului . Traseul merge uşor stânga apoi coboară pe lângă pereţii Cheilor Glodului. Traversează apa Glodului şi urcă apx. 10 minute pe lângă pereţii din dreapta ai cheilor, apoi brusc face stânga străbătând printr-o strungă peretele. Traseul urcă deasupra peretelui din dreapta cheilor, aici fiind un superb loc de belvedere asupra cheilor. Continuăm prin pădure încă 20-30 min. apoi coborâm şerpuit către apa Glodului unde se află Izvorul Tămăduirii. De aici traseul continuă pe cursul apei, apoi urcă pe o potecă în stânga apei. După 3 ore traseul ajunge în satul Ardeu şi se opreşte la podul din centru unde întâlneşte traseul cu nr.1

Munţii Trascău

1. Zlatna — Vf. Dâmbău — Platoul Ciumerna- Iezerul Ighiel

            Marcaj; cruce albastră Durata: 9-10 ore

Caracteristici: traseu variat, de culme şi vale, practicabil în sezonul cald; urmăreşte axul longitudinal al Trăscăului având numeroase sectoare de traversare a văilor şi a interfluviilor.

Pornim din oraşul Zlatna, pe drumul spre masivul Dâmbău (l 369 m) şi ne îndreptăm, pe dreapta Văii Morilor, spre strada Eminescu, pe care o urmăm până la podul peste Valea lui Lal. Urcăm de-a lungul văii , urmând marcajul, lăsăm în stânga punctul albastru spre Colţu lu Blaj. Poteca merge paralel cu pârâul Valea Poienii, apoi îl intersectează şi urcă până în drumul ce vine de pe Valea Morilor, denumit Valea Bârnii. Continuăm pe drum încă circa 45 min, apoi poteca părăseşte drumul în dreapta, şi după cca. 45 min. de urcat pieptiş ajungem în spatele locului numit „Vraniţa Pleşii" . De la Vraniţa Pleşii urmărim creasta despădurită până la un pâlc de fagi şi, odată acesta depăşit atingem platoul Dâmbăului (Zlatna - Vf. Dâmbău, 4 h). Vf. Dâmbău , cel mai înalt din Munţii Trascău, constituie un important punct de belvedere; de aici în zilele senine de toamnă sau iarnă poate fi văzuţi Muntele Mare, Biharia, Retezatul, Parângul, Şureanul şi chiar Făgăraşul.

            Pentru a coborî de pe Dâmbău în valea Feneşului urmăm calea care duce în stânga sălaşului de pe platoul de la Stâna Urlătoare, pe Culmea Dâmbăului, intrăm în pădure şi după cca. 30 min. de mers prin impresionanta pădure de fag, ieşim în poiana de pe Vf. Părăginoasa, extraordinar loc de belvedere pentru Roşia Poieni, Negrileasa, Cheile Întregalde, Râmeţului, Platoul Ciumerna, Masivul Vulcan. Marcajul coboară în dreapta pe pârâul Feneşeasei, intersectează drumul din Feneşasa. Traseul nostru trece  valea Feneşului şi urcă apoi către Vf. Poiana Măgurii (1.235 m), după care se îndreaptă spre nord coborând pe un picior abrupt până în valea Muntelui (Meteşului). Urmărim, în continuare pârâul Izvorul Topliţei — afluent pe stânga al văii Meteşului — depăşind, pe stânga, un adăpost de vară pentru animale, în apropierea căruia se află şi peştera Hăldăhaia. Drumul ne conduce pe sub Pietrele Hăldăhaia până la obârşia pârâului amintit de unde începe abruptul Platoului Ciumerna. Păstrând direcţia sud-nord traversăm zona de abrupt, străbatem o pădure de brad tânăr şi, odată ajunşi în Platoul Ciumerna, direcţia traseului se schimbă spre est, la nord de Vf. Băieşului — unde apare un relief tipic de doline şi lapiezuri. În această zonă traseul  întâlneşte marcajul cruce galbenă (traseul nr. 2) ,şi apoi coboară la Iezerul Ighiel.

2. Vf. Dâmbău — Vf. Părăginoasa – Poiana cu Narcise de la Negrileasa - Masivul Vulcan

            Marcaj; bandă albastră Durata: 8-9 ore      Caracteristici: traseu de culme

De la sălaşul din imediata apropiere a Vf. Dâmbău, marcajul are acelaşi traseu cu marcajul cruce albastră până aproape de Vf. Părăginoasa. Dacă marcajul cruce albastră coboară în dreapta , traseul nostru, marcat cu bandă albastră continuă puţin în stânga menţinând culmea ,apoi coboară uşor, urmând o potecă uşor vizibilă printre copaci (plantaţie de conifere). Orientarea este uşor îngreunată de prezenţa pe traseu a numeroaselor poieni, unde marcajul s-a făcut pe pietre aşezate pe pământ. Traseul este uşor, fiind recomandat ca şi cale  de acces către Poiana Narciselor. De la poiana Narciselor traseul continuă către locul numit "La Dârdinaş", apoi prin "Slăvăşoaia", trece pe curbă de nivel pe sub Vf. Vâlcoi, apoi la o intersecţie de drumuri, unde este amplasată o cruce de lemn, traseul este ascendent, printr-o imensă poiană cu specific montan, de unde avem o privelişte deosebită asupra Detunatelor, exploatării de la Roşia Poieni etc. Traseul coboară uşor apoi prin pădure, apoi din nou prin poieni, până ajunge la drumul naţional din Dealul Mare. Traversăm drumul, având ca reper un stâlp de înaltă tensiune. Cum există o mulţime de drumuri forestiere, trebuie să fim atenţi pentru a nu rătăci drumul. De aici vom vedea mereu Vf. Brădişorul (amplasat deasupra satului După Piatră) şi Masivul Vulcan, care reprezintă finalul traseului nostru.

3. Zlatna – Cheile Feneşului ( Caprei)

            Marcaj; triunghi roşu  Durata: 3- 3^1/2 ore , Caracteristici: traseu de legătură

Marcajul pleacă din DN 74 , din aproprierea fostei cantine a SC AMPELUM SA Zlatna, fiind amplasat un indicator pe un stâlp de la marginea şoselei. Traseul urcă pieptiş către Măgura Dudaşului, având ca punct de reper hornul din vârful dealului, intersectând de numeroase ori drumul neasfaltat care urcă către horn. Din vârful dealului, punct de belvedere pentru oraşul Zlatna, traseul urcă uşor pe culme. În faţă se vede “ Vraniţa Pleşii”. Din pădurea de pini, traseul continuă în dreapta, de aici şi până la Chei drumul merge aproape pe culme de nivel, cu scurte urcuşuri şi coborâşuri.

4. Vf. Dâmbău (Sălaşul Boarilor) -Năpişti -Feneşasa

            Marcaj; triunghi albastru  Durata: 1^1/2-2 ore , Caracteristici: traseu de legătură

Traseul turistic porneşte din zona Vârfului Dâmbău, mai precis de la Sălaşul Boarilor, şi merge către Peretele Dâmbăului (Cheile Feneşului), până în zona Năpişti –la sălaş. Marcajul triunghi albastru coboară apoi pe o culme de deal, prin pădure şi prin câteva poieni, până în Feneşasa. Marcajul reprezintă practic o scurtătură a traseului cruce albastră, pentru că pleacă din acest traseu şi ajunge din nou la crucea albastră, fiind recomandat celor care vor să ajungă la Lacul Iezer, fără să ocolească prin Părăginoasa. Varianta din Feneşasa, urcarea către Dâmbău este de evitat cu greutăţi mari în spate din cauza diferenţei mari de nivel.

Complexul Turistic Salonti, Draşov

          Cei care doresc să iasă din oraş pentru câteva zile, o pot face acum într-o destinaţie de excelenţă a judeţului, la Complexul Turistic Salonti, Draşov. Am aflat de această locaţie de la o prietenă şi când am avut posibilitatea, am dat o fugă până acolo. Să o luăm pe rând.

Complexul e situat la 67 de kilometri de Zlatna şi desigur la mai puţin de 32 kilometri de Alba Iulia. Asta în cazul în care alegem să mergem pe varianta Sebeş- Cunţa. Dacă alegeţi varianta Alba Iulia- Berghin- Draşov, mai adăugaţi încă 5 km, dar se merită pentru că evitaţi oraşul Sebeş. 

Complexul deţine o pensiune, cu terasă proprie de 60 de locuri, apoi ştrandul (cu 3 bazine - 1 cu apă dulce cu adâncimea de 1,80 m şi două cu apă sărată, unul cu adâncimea între 1,20 şi 1,80 m iar celălalt mai mic), cu terase, baruri, localuri pentru servit masa, toalete care lucesc de curăţenie etc. Intrarea la ştranduri este de 15 lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii (până la vârsta de 14 ani), de Luni până Joi, iar în Week-end preţurile sunt de 20 lei pentru adulţi, preţul pentru copii sub 14 ani rămânând neschimbat. Deloc de neglijat, şezlongurile sunt gratuite (în limita stocului disponibil).

Preţurile pentru cazare variază între 80 lei şi 100 lei/noapte (cu intrarea la ştrand inclusă), camere cu 1 pat sau pat matrimonial. Pentru grupuri mari, organizate,  conform site-ului oficial www.salonti.ro, preţurile se pot negocia. Condiţiile de cazare sunt absolut excelente: baie proprie, televizor LCD, minibar, conexiune internet, grătar amenajat, parcare păzită fără plată, curăţenie exemplară (adaug eu) etc. Masa se poate servi în complexul ştrandului, la preţuri bune şi de o calitate deosebită, cu o cafea trăznet. Dacă doriţi să ajungeţi în week-end şi vreţi să rămâneţi peste noapte, e bine să vă rezervaţi camerele din timp la nr. 0728458577 sau email: office@salonti.ro. (nu ştiu dacă merge, nu am încercat).

Există şi teren sintetic, pentru fotbal, tenis etc., parcare berechet. Pentru bucuria copiilor ( eu nu prea sunt de acord cu ideea) există şi o mini-grădină zoologică cu căprioare, lebede, raţe sălbatice chiar la intrarea în ştrand.

Cred că singurul lucru pe care pot să în critic este site-ul complexului, care nu se ridică la înălţimea investiţiei. 

Eu vă invit să încercaţi. Dacă aveţi timp şi desigur, ceva bănuţi.

Tabăra şcolară Padiş 2013

Despre zona turistică Padiş, trebuie spus câteva cuvinte înainte de orice: Zona Padiş, înglobează într-o suprafaţă relativ restrânsă numeroase fenomene carstice spectaculoase, cu acces relativ uşor, de aceea ea devine un loc perfect pentru o tabără şcolară. Relieful specific întregii zone Padis este cel carstic, datorită căruia a ajuns vestită în România si nu numai. Cea mai mare parte din ceea ce este inclus în zona turistică Padiş se prezintă ca un platou carstic, cu altitudinea medie de 1200 metri. Platoul este marginit de abrupturi, între care se găsesc văi sălbatice, cu ape repezi, chei adânci si chiar canioane. Pe platou se întâlnesc: doline, lapiezuri, marmite, ponoare, sorburi, izbucuri, polii, hoance, avene, peşteri. Peşterile din zona Padiş sunt căutate pentru podoabele lor : stalactite, stalagmite, coloane, draperii, baldachine, etc. Există şi peşteri de gheaţă în Padiş: Gheţarul Focul Viu, Groapa de la Barsa, Avenul Borţig etc.

Cetăţile Rădesei

De aceea, numeroşi turişti aleg să campeze în zona Glăvoi (sau "La Grajduri) deoarece de acolo este accesul cel mai scurt către principalele obiective turistice. Unde am campat şi noi. Dar să revenim.

Tabăra şcolară Padiş 2013 a fost organizată de Consiliul Judeţean Alba, Asociaţia de Turism şi Ecologie Trascău Corp Zlatna şi Serviciul Public Salvamont Alba. După cum probabil ştiţi deja, Consiliul Judeţean Alba sprijină activitatea Cercurilor de Turism de pe lângă liceele din judeţul Alba (7 în total), iar această tabără a fost un fel de premiu pentru liceeni.Transport asigurat, atât cu autocarele până la Arieşeni (şi retur), cât şi pentru bagajele mari, logistică, masă pentru cele 7 zile de tabără, lemne de foc plus câteva premii pentru concursurile desfăşurate în cadrul taberei. Concurs de cultură generală cu tematică montană, concurs de volei, de "duble" pe picior, desculţi; de divertisment: proba de salvare montană, dublu mixt, proba culturală (cântece montane, scenetă, poezie etc.)

Ca să fac un scurt rezumat al bilelor albe şi negre, altfel ar trebui să scriu minim 10 pagini. Bile albe şi negre atât pentru tabără, cât şi pentru zonă.

Bile albe: datorită potenţialului extraordinar, elevii au putut vedea unele fenomene carstice unice în România, să străbată peşteri şi să traverseze chei. Să se bucure de cascade şi să se scalde în apa rece ca gheaţa ieşită din pământ. E de la sine înţeles că unii se vor îndrăgosti de peisajul montan, vor înţelege că pentru orice lucru pe care ţi-l doreşti în viaţă trebuie muncit. Fără efort, fără un pic de sudoare, nimic extraordinar nu se va întâmpla. Poate însă cel mai important lucru sunt prieteniile create acolo, un fel de "la bine şi la greu", prietenii bazate nu pe vecinătăţi, preferinţe muzicale, ci pe idei comune, suferinţe comune, visuri şi experienţe împărtăşite. Astfel de prietenii pot să dureze o viaţă. Cât de greu e să găseşti pe cineva care să încurajeze astfel de lucruri şi nu numai să le încurajeze, ci şi să le finanţeze. De aceea cred că, fără doar şi poate, Consiliul Judeţean Alba este un campion, din acest punct de vedere. În viitor însă cred că trebuie încurajat turismul în judeţul Alba, deşi nu îmi vine în cap o locaţie care să permita organizarea unei astfel de tabere, de 7 zile. Dar o să căutăm, chiar dacă vom schimba locaţia taberei după 3-4 zile. Bun. 

Accesul e destul de facil în Padiş. Din Arieşeni s-a mers pe un traseu turistic de 2-3 ore (a fost o tabără montană). Se poate ajunge prin Sudrigiu, Pietroasa pe un drum asfaltat, apoi încă 3 kilometri până în Glăvoi, pe un drum neasfaltat. Profesorilor coordonatori ai cercurilor de turism, prezenţi în Padiş, li se datorează şi lor multe din succesul acestei tabere. Fără sprijinul lor, fără implicarea lor, fără sfaturile lor, totul ar fi fost mult mai greu. E greu să găsesc bile negre acestei tabere. Cred că au fost 84 de oameni mulţumiţi. Bilele negre vin din partea Parcului Natural Munţii Apuseni. Am fost şi sunt implicat în protecţia rezervaţiilor naturale. Ştiu ce înseamnă. Dar nu pot înţelege de ce, la un loc de campare, precum Glăvoi (care adună chiar şi 1000 de oameni în week-enduri), nu se pot amenaja câteva toalete. Nu pot înţelege de ce izvorul din Glăvoi nu se poate amenaja, la un nivel care să permită alimentarea cu apă din mai multe puncte. Nu pot înţelege de ce , după ce au demontat balcoanele din Cetăţile Ponorului, care deveniseră periculoase pentru turişti, nu au făcut altele în loc sau, ca să nu se complice, să monteze nişte protecţii menite să salveze turiştii de alunecări nedorite în gol. Nu înţeleg de ce, dacă iei o măsură de protecţie a unei rezervaţii (de exemplu Gheţarul Focul Viu), nu explici şi asta turiştilor, din care unii dintre ei intraseră în gheţar în trecut. Astfel nu protejezi nimic, turiştii vor intra oricum. Ceea ce se şi întâmplă.

Relaxare în Poiana Ponor

Turiştii care vin acolo sunt de două feluri, mari şi late: cei care vor să facă trasee, adică culcare relativ devreme, care cântă sau ascultă muzică la chitară, live, care vor linişte pentru a se bucura de simfonia naturii; şi ceilalţi, care vin pentru a scăpa de acasă sau Dumnezeu ştie de ce (poate să-i încerce pe ceilalţi), care vin după ei cu tone de mici şi cartofi, cu baxuri de bere, plus boxe de minim 1m/20 cm, calculator, generator, drujbă. Noi am nimerit lângă ultimii. De aceea recomandam să nu campaţi în apropierea crâşmelor, 4 la număr, ci undeva mai în spate, către ieşirea din poiana propriu-zisă. Noi am avut noroc cu Terasa "Mirela". Doamna Mirela, o adevărată doamnă, ne-a îndopat cu plăcinte, cu sau fără bani, ne-a ajutat cu cheia de la singura toaletă din zonă, ne-a mai gătit câte o zamă de perişoare. De aceea vă recomandam această locaţie, la îndemână şi mult mai liniştită decât restul.

Terasa Mirela

Patroana

La final câteva sfaturi. Nu plecaţi de acasă fără harta zonei. Dacă totuşi o faceţi, găsiţi de cumpărat acolo, de la chioşcuri. După ce alegeţi traseul de a doua zi, întrebaţi la refugiul Salvamont Bihor asupra duratei şi lungimii traseului, nu strică. Lemne uscate sunt în pădure, aveţi nevoie de topor ca să le mărunţiţi. Dacă nu aveţi timp de asta, puteţi cumpăra de la crâşme. Puteţi aduce şi în portbagaj. Faceţi focul doar în vetrele amenajate şi transportaţi-vă deşeurile acasă. În saci menajeri, pe care desigur i-aţi adus cu voi.Pentru deplasarea pe trasee folosiţi întotdeauna bocancii. De văzut, neapărat: Cetăţile Ponorului, Cheile Galbenei, Cetăţile Rădesei, Poiana şi Izbucul Ponor, Lumea Pierdută, Gheţarul Focul Viu şi mai sunt desigur, multe de văzut.

Desigur  vă întrebaţi ce au făcut zlătnenii (elevii din Zlatna). Au fost la înălţime. Au făcut toate traseele fără să se plângă. Au participat la concursuri şi unele le-au câştigat. Şi-au făcut prieteni, şi-au împărţit mâncarea şi visurile cu alţii. Am avut de departe cele mai frumoase fete şi cei mai populari băieţi. Au cântat imnul lor, "Dor de Munţi" cu sufletul. Eu sunt mândri de ei. Sper că şi voi.